Tarantule RO mania

Tarantule RO mania

Forumul crescatorilor de Tarantule, scorpioni, reptile si alte animale de companie
Acum este 11 Dec 2018, 09:19

Ora este UTC + 2 [ DST ]


facebook.com/tarantule.romania.ro     barbosii.ro//



Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 1 mesaj ] 
Autor Mesaj
 Subiectul mesajului: Patologie neinfectioasa. Bine de stiut
MesajScris: 14 Noi 2009, 19:13 
Neconectat
moderator
Avatar utilizator

Membru din: 15 Sep 2009, 12:47
Mesaje: 1369
Localitate: Cluj-Bistrita
Lumina: Expunerea bruscă la lumină puternică poate provoca panica la peşti determinându-i să se izbească de pereţii acvariului sau să sară afară. Reacţia la lumină este şi mai dramatică la peştii sălbatici, ţinuţi în întuneric 24 – 48 de ore, pe timpul transportului şi despachetaţi la lumină puternică. Muşchii peştelui intră în contracţii tetanice, aripioarele devin erecte şi branhiile nemişcate în timp ce corpul tremură încontinuu. Cu muşchii incapabili de funcţionare coerentă, respiraţia se opreşte provocând sufocarea peştelui. Puţini peşti îşi mai revin din şocul produs de lumină. Această afecţiune nu este tratabilă, dar se poate preveni. Întotdeauna peştii, mai ales cei sălbatici, trebuie despachetaţi în condiţii de lumină obscură sau în semiîntuneric şi menţinuţi aşa cel puţin 24 de ore.

Temperatura şi oxigenul. Apa rece poate slăbi sistemul imunitar al peştilor mai mult chiar, poate împiedica răspunsul anticorpilor. Temperatura prea ridicată scade cantitatea de oxigen dizolvat, ne mai satisfăcând nevoile respiratorii ale peştilor. Pentru acest motiv, aerisirea şi menţinerea temperaturii apei în limite normale întăresc sănătatea peştilor.

Clorul şi cloramina. Nici o altă substanţă chimică nu ucide atâţia peşti de acvariu ca aceste două. Ele sunt folosite pe scară largă la dezinfectarea apei din reţelele publice. Ca urmare a clorinării apei, se produce hipoclorit ce oxidează substanţele din celulele de la suprafaţa branhiilor provocând pierderi de potasiu celular. Din cauza lezării acestor membrane şi a pierderilor de ioni, peştele are dificultăţi respiratorii, nu mai poate menţine pH-ul sângelui şi moare prin acidoză. Nivelul de 0,1 mg/L. de clor în apă fără o încărcătură de substanţe organice mare care să diminueze capacitatea oxidativă a clorului este fatal pentru peşti.

Dioxidul de carbon. Cele mai importante deşeuri metabolice din acvariu sunt dioxidul de carbon şi amoniacul. La pH. neutru, CO2 este în echilibru cu acidul carbonic (din carbonaţi) şi bicarbonaţii. Excesul de dioxid de carbon este folosit de plante sau difuzează în atmosferă. Când peştii sunt ţinuţi în spaţii închise, cum sunt pungile din material plastic, excesul de dioxid de carbon nu poate difuza în aer şi se adună în apă în concentraţii din ce în ce mai mari, având asupra acestora efect anestezic, la început, apoi toxic. Practic, peştii închişi în pungi de plastic în timpul transportului mor mai rar din lipsă de oxigen şi mai frecvent din exces de dioxid de carbon care le blochează respiraţia.

Amoniacul şi nitriţii. Amoniacul este produsul metabolismului proteinelor şi al acizilor nucleici şi este toxic la o concentraţie de numai 0,02 ppm. (două sutimi de miligram la un litru) în apa acvariilor. În sistemele naturale şi în acvariile maturate, cu pietre, nisip şi obiecte cu suprafeţe întinse, acestea se acoperă cu un strat de bacterii aerobe ce folosesc amoniacul ca sursă de hrană, transformându-l în nitriţi, cu ceva mai puţin toxici. Cu timpul se dezvoltă o populaţie mare de bacterii ce folosesc amoniacul şi care pot răspunde cu promptitudine la o creştere bruscă a concentraţiei acestuia, cum se întâmplă în cazul morţii unor peşti sau a excesului de hrană nefolosită. Prezenţa nitriţilor determină expansiunea altui grup de bacterii ce-l transformă în nitraţi, netoxici.

Nitraţii. Cu toate că nu sunt toxici, nitraţii au efecte inhibitoare asupra creşterii. Ei pot fi folosiţi de plante (sau alge), dar stimulează şi dezvoltarea cianobacteriilor („alge albastru-verzui”). Aceşti microbi emit cianotoxine, substanţe nocive care dau apei un miros caracteristic, de medicamente şi slăbesc peştii expunându-i invaziei masive a bacteriilor patogene sau îi omoară direct, prin otrăvire. Cyanobacteria poate fi eliminată cu antibiotice (eritromicină) dar acestea distrug şi bacteriile cu rol benefic, dereglând ciclul de descompunere (detoxifiere) a amoniacului. Scăderea parţială a concentraţiei nitraţilor se poate face prin utilizarea lor de către plantele verzi, dar cel mai bine se face prin schimbarea apei. Nu există filtre care să reţină nitraţii, schimbarea apei rămânând singura şi cea mai eficientă metodă de menţinere a calităţii ridicate a apei din acvariu. În optimizarea creşterii peştilor, schimbarea apei este la fel de importantă ca şi dieta echilibrată.

Deficienţele alimentare. Unele rase de pesti negri au o rată ridicată a mortalităţii puilor. Pierderi însemnate se produc chiar şi după ce puietul începe să se hrănească cu „Artemia nauplii” şi continuă în ciuda creşterii raţiei. Pentru producerea pigmentului negru, melanina, se foloseşte un aminoacid, alanina, dar acesta este esenţial şi în dezvoltarea sistemului nervos şi a celui excretor. Dacă se îmbogăţeşte dieta cu acizi graşi nesaturaţi (aflaţi în uleiul de ficat de cod, de exemplu), importanţi în dezvoltarea sistemului nervos, se obţine şi creşterea ratei de supravieţuire şi a celei de dezvoltare a puietului, probabil prin creşterea posibilităţilor de a folosi mai eficient alanina aflată în cantităţi limitate în hrană.

Metalele. Cuprul afectează sistemul imunitar, sugerând ideea că şi alte metale ar putea avea acelaşi efect. Pestii tineri trataţi cu sulfat de cupru pentru eliminarea paraziţilor pot ulterior muri ca urmare a unor boli microbiene la care , în mod normal, peştii netrataţi cu cupru rezistă.

Boala bulelor de gaz (gaz bubble disease). Apariţia bulelor de gaz poate fi confirmată găsind sânge la baza ochilor sau bule aeriene în locurile cu hemoragii din membranele aripioarelor. Boala bulelor de gaz este rezultatul suprasaturării cu aer a apei ca urmare a încălzirii bruşte a apei reci sau a reducerii bruşte de presiune (în reţeaua de apă e mare presiune).

Hole in the head disease (boala găurilor în cap). Se caracterizează prin eroziuni ale narinelor şi ale porilor de pe linia laterală şi, în special, a capului şi nu este asociată cu nici o boală infecţioasă ci pare a fi un răspuns nespecific la iritaţii. Cauza probabilă este concentraţia mare a nitraţilor sau a cianotoxinelor. Boala nu apare în acvariile în care se fac schimbări de apă masive şi regulate. Leziunile sunt ireversibile.

TIP. Prevenirea bolilor şi a paraziţilor în acvarii.
Se poate preveni eficient apariţia bolilor şi a paraziţilor dacă nu se introduc în acvariu gazde incidentale sau intermediare cum sunt peşti sălbatici sau crescuţi în eleşteie, melci şi nefolosind ca hrană peşti slăbiţi.
Foarte important: Toţi peştii noi trebuie ţinuţi în carantină şi sub observaţie cel puţin şase săptămâni înainte de a fi introduşi în acvariul comun.

_________________
Desi internetul iti ofera posibilitatea de a fi aproape oricine iti doresti, culmea, unii aleg sa fie tot prosti...


Sus
 Profil  
 
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 1 mesaj ] 

Ora este UTC + 2 [ DST ]


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România