Povestea mea și a primul meu animăluț începe cam așa, îmi placeau șerpii foarte mult, îmi doream de ceva vreme unul. Dar din păcate părinții mei nu erau de acord cu așa ceva. Maică-mea zicând că se mută dacă îmi cumpăr așa ceva, nu era asta o mare problemă.

) Dar, nu aveam bani pentru terariu, șarpe, etc. Nu știam nici de unde să cumpăr, asta era acum câțiva ani buni. Așa că am renunțat la ideea de a avea șarpe, m-am gândit că e mai bine să-l am când îmi permit, nu să-l cumpăr și să nu am unde-l ține, să nu am ce îi da de mâncare. Între timp m-am tot documentat, am văzut clipulețe... Iar într-o zi colindam pe okazii și am văzut un șarpe la vânzare, am întrebat cât costă, iar atunci l-am întâlnit pe Bagabond, am stat de povești, mi-a povestit de animăluțele lui, ce a pățit cu ele, etc. Mi-a ăratat câteva tarantule și mi s-au părut foarte interesante. Încă o problemă, pe lângă șarpe îmi doream foarte tare și o tarantulă, iarăși povești cu maică-mea, taică-meu...fără rost. Ea nu stă în casă cu așa ceva, zicea că eu nu sunt normal(are dreptate)

), că cine mai are așa ceva, ei nu i se pare normal, că eu tot timpul sunt în extreme, povești de astea. După câteva zile am renunțat la ideea de convingere. Așa că am început să-mi strâng eu bani și să-i pun în fața faptului împlinit, atunci nu știam prețurile, mă gândeam că sunt extrem de scumpe. Am dat de site-ul lui ”aveul”, am stat cu el de povești...mi-a cerut niște sume foarte mari, nu-mi permiteam niciun picior de tarantulă, așa că iarăși am renunțat. Între timp aveam de învățat pentru examenul de bacalaureat, dar n-am învățat nimic

) . L-am luat cu note bunicele, iar acuma urma să-mi aleg facultatea. Am venit la Cluj... Acum aveam posibilitatea de a-mi cumpără animăluțe. Am vorbit cu ”Bagabond” și mi-a dat niște id-uri, am vorbit, urma să cumpăr o tarantulă. Altă problemă, stau la cămin, colegi de cameră...i-am întrebat dacă sunt de acord, unul a zis că da, iar ceilalți 2, nu. Ziceau că ei se tem de tarantule, șerpi. Au zis că-și pun gard electric dacă-mi cumpăr

. Le-am spus așa: Bine băieți, nu-mi cumpăr! A doua zi am venit cu tarantula în cameră, un albiceps de 5-6 cm, am pus-o pe raft, nici n-au observat până nu le-am zis eu.


Cică unu’: Asta e de aia originală? De ce-i așa mică?

Celălalt care era mai panicat, i-a pușcat 2-3 poze, apoi și le-am pus la avatar, se lăuda cu ea, chestii foarte ciudate ținând cont de răspunsurile care mi le-au dat înainte. Lăsând asta la o parte, eu eram foarte entuziasmat, îmi plăcea la nebunie, cum îmi place și acuma

. Eram panicat la început, deșii citisem despre ea, despre alte specii, premolt, năpârliri, etc. Dar parcă avaem o nesiguranță, cum stătea într-o poziție ciudată, întrebam lumea, am stresat multe persoane de pe forum, pe această cale le cer scuze și le mulțumesc. Știam că e normal să stea așa, dar eram mai sigur dacă îmi confirma cineva. Stăteam și mă uitam la ea, îmi era tare ciudă că era în premolt, doream foarte tare să văd cum mănâncă, dar n-a mâncat o periodă...i-am amenajat între timp frumos terariul și am încercat să-l stresez cât mai puțin. Inevitabil când ți-ai cumpărat una, mai vine încă una și încă una

. Mi-am luat câteva parahybane miculuțe, apoi un albopilosum mai măricel, apoi au urmat și altele. Prima tarantula pe care am ținut-o în mână a fost albopilosumu, aveam niște emoții, pfuu, transpirații, alea-alea, dar mi-a trecut repede

. Prietena mea m-a înțeles perfect, a zis că ei i-ar plăcea un scorpion, e zodia ei. Așa că, mi-am stâns niște bănuți, și de ziua ei i-am cumpărat un scorpion, pe care-l țin eu și acuma. Nu au lăsat-o părinții ei să-l țină în casă, așa că a rămas la mine

. Îmi place foarte mult, mai ales că nu refuză hrană, mănâncă tot timpul, stă la vedere, e prietenul meu. Când i-am spus mamei mele ce mi-am cumpărat, a stat uimită câteva secunde, dar apoi și-a revenit, i-am arătat poze, i-am povestit. A spus că sunt chiar frumoase, doar să am grijă să nu mă muște, poate mor, dramatisme de astea. Am rămas foarte uimit ținând cont de ce reacții avea înainte. Șarpele mult dorit n-am putut să mi-l cumpăr, n-am loc în cămin pentru a ține un șarpe. Și așa e plină camera de tarantule și gândaci, câteodată mă mir cum acceptă colegii

) . Cu timpul o să-mi cumpăr și șarpele mult dorit.
