Bitis Gabonica -Vipera de Gabon, niscavai observatiuni experimentale
Profit de niste momente libere pentru a scrie cateva observatii “experimentale” cu privire la una din speciile mele de suflet, si anume Bitis gabonica gabonica (sau Bitis gabonica pentru cei care tin pasul cu modificarile permanente ale denumirilor). Un sarpe spectaculos care nu trebuie sa lipseasca din arsenalul unui pasionat de veninosi. Un sarpe care impresioneaza atat prin forma si colorit, cat si prin gabarit. Rubens probabil s-ar fi indragositit de aceasta specie
Ca e vipera cu cea mai mare lungime a coltilor, cred ca e deja cliseu
Cum am mai mentionat, nu dau informatii referitoare la descrierea specii, informatii care pot fi gasite pe orice site ci doar cateva ponturi/aspecte/dificultati cu care m-am confruntat.
B. gabonica nu este un sarpe dificil de tinut si – in ciuda – dimensiunilor si greutatii la care ajunge, este usor de manipulat. Singurul aspect de mentionat este ca trebuiesc musai doua carlige deoarce e foarte grea. O data pusa pe carlige, se simte ca pestele in apa : nu da sa fuga asa cum imi face indianca si surorile ei, chiar si anumite specii de crotal.
Evident, acest lucru nu trebuie sa il faca pe posesor sa isi piarda atentia.
Revenind iar la comparatia cu speciile de Naja sau altceva, la gabonica nu vezi vanatoare. Nu si-ar misca fundul nici macar un centimetru sa ajunga la prada si merge pe principiul “muieti is posmagii”. Asta nu inseamna ca nu vei avea parte de show. Dimpotriva! In momentul in care prada e in raza ei de actiune, ataca fulgerator si nu da drumul. A mea cel putin nu a dat drumul niciodata si intotdeauna musca numai de cap (nu stiu cum isi calculeaza ea treburile....). SLY (C.d. vegrandis) de asemenea nu prea da drumul insa el musca de unde apuca. Detalii in “articolul” despre specie.
In general la veninosi dau numai hrana vie, insa de cateva ori am fost in situatia de a da la cativa mai nepretentiosi si ceva prekilled. In cazul B. gabonica nu recomand hranirea cu penseta din urmatorul motiv : avand gura mare - unde incape din prima cam ½ din sobolan si din soarece nu se mai vede nimic) si un atac extrem de rapid, sunt toate sansele sa isi izbeasca coltii (scuze pentru cacofonie) in instrument. O data a lovit atat de tare incat mi-a fost teama ca si-a paradit unul din colti si recunosc ca verificarea daca totul e ok in gura duduii pe care am facut-o imi da fiori si acum
De atunci ma abtin sa ii ofer ceva din “penseta”.
Cu privire la atacul ei fulgerator, am mai observat un alt aspect interesant care m-a uimit (poate si alte specii pot face acelasi lucru, insa la cele pe care le detin, pana acum nu am observat si nici pe net nu am cautat informatii) : poate ataca in plan vertical, la peste 90 de grade … deci daca stai in spatele ei, te poate surprinde atat cu atacul clasic lateral, cat si cu asta in plan vertical, in directia opusa in care sta cu corpul. Am observat aspectul asta cand am lasat-o sa se plimbe un pic prin casa si am vrut sa o trag un pic inapoi cu ajutorul unui carlig... in timp ce indreptam carligul spre partea superioara , pe deasupra ei, a atacat instant. Am ramas uimita deoarece nu mai vazusem asta pana atunci si tinand cont de greutatea ei deloc de top model, chiar nu ma asteptam sa aiba o asemenea mobilitate a gatului.
De avut in atentie si acest aspect cand se lucreaza cu gabonica.
La inceput, ma plangeam de zgomotul facut de crotali (plus, ca stau si foarte prost cu nervii
. Dupa bitis gabonica, aia imi par sunete slabe de vioara. Evident, gabonica nu are clopotei, insa are plamani buni
Cand e nitel deranjata, hisaie suficient sa se auda dintr-o camera in alta. Cand e suparata, se aude de pe holul blocului. Noroc ca unde stau acum am peretii mai grosi si bine izolati.
La un moment dat am inregistrat-o si am pus-o sunet de apel. Nu a rezistat decat o zi si o noapte. Dimineata cand mi-a sunat ceasul si m-a luat prin suprindere, am fost la un pas de stop cardiac
Cum ma mai distrez eu cu Jagavi (da, am obiceiul sa pun nume proprii serpilor mei) : o scot la plimbare pe covor. Nu ai cum sa nu razi cand o vezi cat e de grasa si cum se deplaseaza. Spre deosebire de alte specii, nu se deplaseaza prin cunoscuta serpuire, ci rectiliniu si uniform. Probabil din cauza constitutiei extrem de robuste, nu se poate deplasa decat asa.
Alt aspect placut ochiului este ca nu se ascunde (cand era mai mica, se pitea, insa acum nu are nici o jena) si nu am vazut-o nicioadata stand incolacita. Se arata in toata splendoarea. Si credeti-ma … aveti ce admira.
Bref, e o specie superba care uimeste atat prin aspect, cat si prin temperament. Recomand aceasta specie oricarui om pasionat de reptile veninoase. E pacat sa nu o ai
Mai jos, cateva poze cu Jagavi.
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
